Titu Maiorescu
(1840-1917 n. Craiova, critic, teoretician literar, om politic roman, academician, prof.univ. de istorie, folozofie si logica la Iasi, Bucuresti. Fiu al lui Ioan Maiorescu. De mai multe ori ministru in cabinetele conservatoare si prim-ministru (1912-1914). De formatie culturala germana,influentat de filozofia lui Herbart si Feuerbach, a avut o influenta considerabila asupra formarii ideilor si conceptiilor estetice si social-politice ale epocii. Mentorul spiritual al societatii Junimea. A combatut falsele valori si transpunerea formala a unor institutii si reforme in societatea romaneasca (teoria "formelor fara fond"), a promovat criteriul estetic in judecarea operelor literare ("O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867") si a contribuit la afirmarea marilor scriitori ai epocii (Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creanga, Ioan Slavici). A sustinut idei judicioase privind ortografia ("Despre scrierea limbii romane"), si normele limbii literare ("Limba romana in jurnalele din Austria", "Neologismele"), combatand etimologismul. A propus un model de oratorie politica ("Discursuri parlamentare") si a redactat un pretios jurnal ("Insemnari zilnice"). Opera pincipala: "Critice". Membru fondator al Societatii Academice Romane.